Eram inspirat de mai demult sa scriu ceea ce urmeaza…dar timpul meu este destul de limitat.
Si trebuie sa gasesc si cuvintele potrivite ca sa ma fac inteles.
Si un post ca si asta imi ia cam o ora. Destul de mult. Dar hai sa zic ce am de zis.

Indrazneste…sa te uiti pe cer la stele, te vor calauzi

Indrazneste…sa urci munti si sa treci obstacole, te vor intari

Indrazneste…sa privesti dincolo de cuvinte si de intelesuri, te vei maturiza

Indrazneste…sa ignori preconceptiile si prejudecatile, asa vei evolua

Indrazneste…sa incerci orice iti doresti de la viata, te vei desavarsi

Indrazneste…sa nu te supui regulilor, pentru ca ele iti limiteaza viata

Indrazneste…sa inveti in fiecare moment cate ceva nou, vei fi uimit cum perspectiva ta
asupra vietii se va schimba in timp

Indrazneste…sa nu te uiti dupa ceea ce spun ceilalti…parerea lor este atat de insignifianta

Indrazneste…sa te pui mereu la incercare…vei constata cate parti ale tale nu le-ai folosit

Imi dau seama, ca timpul trece uneori…asa…pe nesimtite. Este probabil cel mai pervers
lucru posibil din lumea asta (ca sa folosesc un cuvant mai vulgar) sa vezi ca a trecut o buna bucata
de timp fara ca tu sa iti dai seama. Asta face timpul, trece ca un nesimtit. Si o face bine. A
dracului de bine.
Singurul lucru pe care tu poti sa il faci este sa fii constient de asta. Sa fii constient
ca el trece indiferent de ceea ce faci tu, de felul in care actionezi.

Desigur, uneori el pare ca trece mai repede, alteori mai incet…aceasta este relativitatea
perceptiei intensitatii actiunii raportata la unitatea de masura a timpului
(aici citez exemplul acela: stai cu o femeie frumoasa 1 ora si ti se va parea 1 minut
sau tine mana pe o soba incisa timp de un minut si ti se va parea o ora).

Dinamica vietii de astazi este de cate zeci de ori mai mare ca si acuma 100 de ani. Facem
inzecit mai multe lucruri in tot atata timp pe care il avem. Si care e problema veti spune ?
Care e problema ?
Problema este ca creierul nostru de homo sapiens sapientis nu a evoluat atat de mult incat
sa compenseze necesarul acesta de informatie si de dinamism necesare vietii din ziua de azi.
El a evoluat putin, dar nu suficient.
Si cum imi dau seama ca nu a evoluat ?
Simplu. Fa un experiment cand vine ziua de luni si incearca sa memorezi toate actiunile pe care
le faci.
Apoi fa asa si in zilele de marti, miercuri si joi. Vineri sau sambata fa o retrospectiva a saptamanii.
Vei constata ca iti vei aminti ca a inceput saptamana cu ziua de luni cand ai facut cutare lucru.
Apoi…si vei fi uimit…zilele de marti, miercuri si joi vor parea foarte palide. Iti vei aminti
foarte putine lucruri. Mult mult mai putine decat ai facut de fapt. De fapt uneori nu iti vei aminti
mai nimic din ce ai facut in zilele de la mijlocul saptamanii.
De fapt…ca sa fiu mai clar…creierul face o selectie a faptelor mai importante pe care le-ai facut,
un fel de sinteza si ti-o va reda apoi la retrospectiva ta mintala.
Dar cea mai mare parte a lucrurilor, poate unele din ele repetitive vor fi uitate.
De fapt creierul are si el limitele lui, pur si simplu nu poate retine absolut tot ceea ce faci tu.
Asa apar sincope si anumite parti din timpul tau vor lipsi. Din cauza capacitatii lui limitate.
Consecinta ?
O buna parte din timpul tau a disparut si te vei trezi zicand :
“Vai dar ce repede a trecut saptamana asta ! Parca ieri era ziua de luni, si astazi e vineri !
Cum naiba e posibil ?”
Foarte simplu, f simplu e posibil. Creierul nostru este pentru noi cel care ne da perceptia
asupra timpului. Noi daca percepem un anumite eveniment, prima data el ajunge la nivelul creierului
unde este procesat. Practic el este ca un fel de oscilator pe o frecventa. Si de fapt ca sa fiu mai clar
el chiar are o frecventa (de fapt 4 tipuri de frecventa corespunzatoare stadiilor de ritm normal, veghe,
somn profund si coma). Dar sa nu intram in amanunte.
Iar daca noi percepem mai intai timpul la nivel de creier tot ce se intampla pentru noi va fi legat de creier. Iar daca el elimina anumite evenimente repetitive, de rutina sau neimportante te vei trezi ca nu iti amintesti ce ai facut intr-o zi anume.

Bun. Si suntem in cazul asta condamnati la o viata care trece pur si simplu pe langa noi ? Viata ne este furata pentru ca suntem limitati de capacitatea noastra cognitiva ?
Adevarat. Suntem limitati. Dar putem compensa prin altceva.
Sa facem orice lucru, oricat de mic ar parea el in deplina cunostinta de cauza.
Sa incerci sa nu te pierzi in detaliile insignifiante ale vietii prezentate in toate mediile de informare.
Exemplu: Cutare vedeta are un copil, celalalt si-o facut concediul nu stiu pe unde, celalalt a divortat de celalalta, Y-ulescu a castigat zeci de milioane de euro la loto.
Si ce daca ? Bravo lor. Dar nu ma intereseaza. Nu ma priveste absolut deloc. Atata vreme cat eu nu am de castigat de pe urma lor (pentru ca nu pot sa numesc chestiunile acestea cultura…sa fim seriosi), este o pierdere de timp pentru mine.

Oamenii isi pierd o gramada de timp si energie facand aprecieri legate de actiunile celorlalti oameni, fie ei politicieni, vedete de cinema sau oameni din cercul apropiat de prieteni. Si eu de exemplu ma mai uit la fotbal. Este un sport frumos. Mai ales cand joaca Barcelona. Dar nu stau ore in sir sa analizez ce dracu ar fi facut ala daca celalalt mergea pe partea stanga la blocaj. Nu ma intereseaza.
BARFE, BARFE, BARFE…fara numar…la nesfarsit !
Si apoi te miri de ce trece viata pe langa tine ? Tocmai ai vorbit 1 ora despre ce a facut cutarescu…in loc sa folosesti timpul acela pentru tine in scopuri mult mai utile. Tocmai ti-a trecut o ora din viata in care practic tu nu ai facut nimic. Si apoi…la retrospectiva saptamanii zici:
- Vai! ce repede a trecut saptamana.

In ora aceea ai fi putut invata un lucru nou. Nu conteaza ce. Oricat de mic. Care poate iti foloseste la ceva. Dar ai fi actionat tu! Tu ai fost centrul actiunilor tale! Nu cutarescu de la telejurnal.
Sau poti sa fii creativ. Nu are importanta ceea ce faci atata vreme cat ceea ce faci te implica direct.

ASA VEI CONSTATA CA VIATA TA VA TRECE DIFERIT. VA CAPATA SUBSTANTA SI VALOARE…si mai ales…nu vei mai zice:

- Vai ce repede a trecut saptamana asta !

Chiar zilele astea m-am confruntat cu o problema…”de viata”…ca sa-i zic asa.

Trebuia sa iau decizii…dupa decizii…si nu stiam care dintre ele este cea mai potrivita. Cea mai buna pentru situatia data. Probabil nu am ales-o pe cea mai buna. Dar in schimb mi-au venit in minte cateva idei interesante si am sa incerc sa dezbat una dintre cele mai problematice chestiuni:

CE ESTE ADEVARUL ? Cum stim ce este adevarul ? Cine ne poate spune ce este adevarul ?

Hmmm…grea intrebare mi-am pus.  Dar hai sa purcedem la drum.

Unii considera ca adevarul se poate afla uitandu-te la televizor…de aia asculta toata ziua si au primit o dexteritate nemaipomenita in a schimba canalele si posturile. De televiziune sau de radio. Dar sa nu-i luam in calcul pe acestia. Nu discutam chestiuni cotidiene aici.

Altii il cauta in stiinta. Si astfel se dedica intreaga viata stiintei incercand sa desluseasca ceva, macar o parte din adevar. Cercetatorii si descoperitorii sunt niste cautatori ai adevarului, probabil cei mai aproape de adevar.

Iar artistii cred ca adevarul se afla in creatia lor si in operele lor de arta. Da ! E extraordinar sa admiri o adevarata opera de arta in toata splendoarea ei. Si ei sunt foarte foarte aproape de adevar.

Altii considera ca adevarul poate fi gasit crezand in Dumnezeu. De aceea merg constant la biserica si tin mult la credinta si religia lor.  Hristos spunea : “Eu sunt adevarul, calea si viata. Cine crede in mine se va mantui si a lui va fi Imparatia Cerurilor”. Au rezonanta cuvintele astea. Trebuie sa fii de piatra ca sa nu fii impresionat. Iar daca mai punem in discutie si sacrificiul suprem pe care l-a facut pe cruce, trebuie sa existe ceva insemnat in acele cuvinte. Au putere.

Budismul are o alta perspectiva: “Viata este o impermanenta.” Dar parca suna cumva prea sec. Dar…e o perspectiva interesanta de a privi lucrurile si viata…mai ales daca viata ta nu are o stabilitate. Dar exista mult adevar si in filozofia budismului. Eu personal am invatat multe lucruri din budism.

Dar cei care cauta adevarul sunt rari…chiar foarte rari. Majoritatea oamenilor isi vad de bucata lor de viata…asa cum este ea, fericita sau nefericita…isi vad de drumul lor si nu se abat din cale.

Se pare ca avem o gramada de alternative in a gasi raspunsul: stiinta, religie, arta. Oare unde il gasim ?

Intrebare : Oare exista adevar absolut ? Ce reprezinta adevarul absolut ?

Raspuns: Adevar absolut nu exista decat teoretic. Ar presupune sa ai capacitatea sa te afli simultan intr-o infinitate de posturi, de perspective. Asa ai avea vederea asupra tot ce exista in aceasta lume. Infinitatea…asa apare conceptul de Dumnezeu…de atotputernic. O infinitate de perspective asupra unei infinitati de lucruri.

Intrebare: Bun. bun. Dar exista ?

Raspuns: Matematica este singura stiinta care poate sa dea un raspuns legat de cifre. Iar Infinit reprezinta un numar atat de mare incat nu poate fi ajuns niciodata. Infinitatea este ca si linia orizontului…nu poti sa te apropii niciodata de ea…si nu o poti atinge niciodata.

Deci adevarul absolut este o notiune pur teoretica. Adevarul este relativ la perspectiva aleasa.

Intrebare : Dar exista un adevar mai presus de celelalte adevaruri ? Daca luam o multitudine de adevaruri exista un adevar mai privilegiat ? Exista un adevar cu perspectiva mai buna ?

Raspuns : Daca ar exista un adevar privilegiat fata de celelalte adevaruri(bine, in afara de adevarul absolut care am stabilit deja ca exista doar teoretic), care sunt relative atunci adevarurile relative s-ar autoanula. De ce s-ar autoanula ? Pentru ca nu ar mai conta. Adevarul ar fi privit doar din prisma sistemului privilegiat. Este imposibil de stabilit un adevar mai privilegiat decat altul fara impunerea unor set de reguli. Dar in acest caz (ca in justitie de exemplu) nu mai putem vorbi de adevar ci de legi bine stabilite. Adevarul poate fi numai relativ, nici privilegiat si nici absolut.

Intrebare : Bine. bine. Si atunci de ce zicea Hristos : “Eu sunt Adevarul, Calea si Viata”?

Raspuns : Crestinismul a aparut ca urmare a vietii lui Hristos, la fel cum budismul a aparut ca urmare a vietii lui Buda. Hristos a fost un om deosebit de inteligent, un iluminat. Personal, eu cred ca el a fost interpretat gresit. Ceea ce el a vrut sa zica de fapt a fost inteles fundamental gresit. Pentru ca oamenii atunci cand nu inteleg un lucru incep sa venereze si sa mistifice acel lucru. In loc sa lupte si sa se zbata sa inteleaga adevarul unor cuvinte, ei le dau sensuri si intelesuri. Tocmai de aceea adevarul e relativ. Pentru ca fiecare intelege ceea ce ii spui intr-o maniera diferita. Conform inteligentei, intelepciunii si cunostintelor proprii.

“Eu sunt adevarul, calea si viata” vrea sa zica in opinia mea: “Oameni buni, eu l-am gasit pe Dumnezeu…am inteles ce inseamna adevarul. Urmati-ma ! Si va voi arata si voua cum sa il gasiti ! Nu vi-l pot gasi eu pentru voi! Dar va pot arata calea, va pot da indicii ! Si veti intelege astfel ce inseamna viata”.

Intrebare : Poi cum l-a gasit el pe Dumnezeu, am stabilit inainte ca nu exista infinitate, Dumnezeu, absolut ?

Raspuns: Foarte simplu. Si-a gasit propriu sau Dumnezeu, propriul sau adevar, propria sa cale si propria sa viata. Si daca el le-a gasit a incercat sa arate lumii ceea ce el a gasit. Pentru ca a fost atat de fericit incat a vrut sa impartaseasca lumii intregi acest adevar. Problema este ca adevarul sau era personal. Doar am stabilit inainte ca adevarul este relativ. Iar adevarul lui nu semnifica neaparat si adevarul altcuiva. Fiecare are adevarul sau propriu.

Intrebare : Din ceea ce imi zici tu acuma eu inteleg ca tu nu crezi in Dumnezeu. Cum adica Dumnezeul sau propriu ? Doar ziceai inainte ca Dumnezeu reprezinta infinitatea…care de fapt nu exista.

Raspuns : Notiunea de “Dumnezeu” este in acest caz echivalent cu “Adevarul” propriu si personal. El avea impresia ca adevarul sau reprezinta adevarul fiecaruia.

Intrebare : Da. Deci noi nu avem acces la el ? Sau cum ?

Raspuns : Fiecare are Dumnezeul, adevarul, calea si viata lui proprie. Depinde doar de tine in ce masura esti dispus sa il cauti, sa il vezi si sa il intelegi. Asta depinde doar de tine, de viata ta, de conceptele tale, de ideile tale, de structura fiintei tale, de sentimente, de fapte.

Dumnezeu se afla in noi. Ceea ce noi trebuie sa facem este sa il aducem la lumina. Iar daca nu suntem multumiti. Sa incercam sa intelegem tot mai mult lumea in care traim. Sa invatam, din carti, din calatorii, din greseli, din viata, de la natura, de la cei de langa noi, de la cei dinaintea noastra. Trebuie doar sa fim atenti si constienti tot timpul. Iar daca nu esti multumit de tine insuti…progreseaza. Fa ceva folositor care sa ajute si pe ceilalti.

Avem atatea lucruri pe lumea asta pe care le putem exploata, atatea lucruri de descoperit. Adevarul se afla chiar in fiinta noastra, in tot ceea ce facem cu constiinta. Adevarul…desi relativ asa cum este el…adevarul din perspectiva noastra…capata o valoare reala in momentul in care suntem responsabili de actiunile noastre, de gandurile noastre, de viata noastra.

Nimeni nu iti poate spune ce este adevarul. Exista cativa care ti-l pot arata. Iti pot da niste indicii. Exista oameni care l-au gasit si care ti-au zis : uite adevarul, uite calea, uite viata. Hristos, Buda, Mahavira ei au descoperit adevarul personal si au vrut sa il impartaseasca cu ceilalti. Sa ii ajute pe ceilalti sa isi gaseasca propriile adevaruri. Dar nu ti-l pot da. Ti-l pot arata. Adevarul este doar al tau. Nimeni nu ti-l poate lua, nimeni nu ti-l poate da. Trebuie sa il gasesti singur.

Intrebare : Dar de ce ? De ce ti-l pot numai arata ?

Raspuns : Pentru ca tu esti unic. Reprezinti ceva unic in aceasta lume. Nimeni nu a mai fost si nu va mai fi ca tine niciodata. Deci vei avea tot un adevar unic.

Da, intr-adevar, “E greu sa fii moral atunci cand stai in mocirla”.

Atunci cand nu ai cele de baza existentei, atunci cand tot ceea ce faci, toata energia si efortul tau sunt concentrate asupra procurarii hranei, si banii nu iti ajung niciodata muncind cinstit.

Sau cand copiii iti plang acasa ca nu au ce manca cum poti tu sa mai fi moral sau etic ? Ce stiu copiii despre a fi etic? Atata vreme cata ei au nevoie de hrana nimic altceva nu mai conteaza, totul devine secundar. In asemenea situatii moralitatea nu mai are nici o valoare. Pentru ca existenta este amorala. Existenta nu tine cont de valoare. Ea nu are nici o lege, scopul ei este sa te mentina cat mai mult in viata si sa perpetueze specia. Din aceasta cauza oamenii saraci fac mai multi copii, pentru ca sansele de supravietuire sa fie mai mari. Ei stiu acest lucru instinctiv. De fapt, e suficient sa coboram mai mult in regnul animal si constatam ca cu cat o specie este mai jos in lantul trofic cu atat ea se reproduce mai mult si da nastere la mai multi plozi.

Revenind. Dar oare despre ce vorbesc eu aici ? Vorbesc despre o tara din lumea a 3-a ? Nu, nicidecum. Despre Romania vorbeam.  Ca doar nu o sa vorbesc despre India…ca si asa nu am fost niciodata acolo.

Romania este o tara de tranzitie de la intuneric la lumina. Ani de zile cetatenii ei au stat inchisi in lagarul comunist, in intuneric. Si desi au trecut deja 20 de ani de la schimbarea regimului, urmele lasate sunt inca adanci. Vezi asta la oameni, e suficient sa te uiti putin la ei si sa vezi totul. Si nu numai la cei in varsta. Te poti uita si la multi tineri, pentru ca au mostenit si ei problema de la parintii lor. E cumva de inteles ca nu poti sa ajungi de la stadiul de mizerie…intr-un stadiu cat de cat decent. Trebuie ceva vreme.

Este de fapt si o problema de cultura si de educatie. Care lipseste in mare parte in Romania.

Nu stiu poate sunt eu prea exigent cu oamenii. Cer prea mult…si sunt multumit atat de putin. Dar oare de unde vine aceasta frustrare si indignare ?

In week-endul trecu am fost in Faget…asa intr-o mica plimbare ca si asa nu e departe de mine. Iata cateva poze pe care le-am facut. Priviti si admirati peisajul. Merita :

Priviti cata mizerie lasa in urma. Priviti ce dezastru ramane dupa ei. Nu am pus chiar toate pozele pentru ca nu sunt mandru de ce am vazut.

Deci cam asa arata zonele cu verdeata, de langa marile orase din Romania. Priviti si va minunati.

Oamenii ies la bere, mici si gratar…in rest …nimic numai conteaza…cata vreme manelele si populara suna …si oamenii sunt veseli…nu conteaza ca lasi un container de mizerie dupa tine. De fapt…nu mai conteaza nimic…ca doar ne simtim bine. Nu ? Si in plus de asta suntem in Romania. Deci ne permitem orice.

Si acum revenind la ce ziceam adineauri. Cata vreme…vei vedea in tara asemenea gunoaie…raspandite peste tot…fara nici o grija fata de mediul inconjurator…la fel va fi si tara…pentru ca ceea ce facem…cum ne comportam…ne reprezinta…iar daca tara ta e un gunoi…asa vei fi luat si tu…bineinteles de catre cei straini.

Cata vreme frumosul este ascuns …si vezi mizerie la fiecare pas, pe strazi praf, iar in putinele locuri verzi mai accesibile…gunoaie…asa va fi si viata noastra.

Vai ce-as da cu biciul pe ei. Sau sa ne apucam de Yoga si sa privim doar partea buna a lucrurilor ?