moment de reflectie, moment de agonie launtrica
sunt ceea ce sunt, iar suma intamplarilor din viata mea ma reprezinta…
desi aparentele inseala, lumea in general se bazeaza pe aparente…
ochii vad, inima cere, dar ce te faci atunci cand iti cer imposibilul ? dar imposibil nu exista. Exista doar probabilitate extrem de redusa.
cum ai putea totusi stapani fiinta ?
oamenii traiesc intr-o completa uitare de sine, faptul ca tu ii scoti din lumea lor nu ii ajuta cu nimic, poate ca te vor acuza ca ai facut-o.
statistic vorbind, mii de oameni se nasc si mor in fiecare ora pe Terra, oare cati din cei nascuti o sa ajunga sa influenteze cu adevarat aceasta lume prin contributia lor ?
filozofia nu e buna, in cantitate prea mare, dar lipsa ei aduce cu sine robotizarea fiintei.
incerc (prea mult) sa deslusesc ceva in tot amalgamul care exista in lume. imi dau seama ca in afara de mine nimeni nu mai pune pret pe asta. oare n-am ceva mai bun de facut ?
am devenit o fiinte hiper-rationala, sa fie acesta un esec al trairilor sufletesti ?
simt in mine o putere incredibila, vine dinauntru si apare de fiecare data cand ceva greu se iveste in cale, aceasta imi lumineaza calea si ma indruma sa merg mai departe.
bine si rau nu exista, exista doar o standardizare si o categorisire a acestora in functie de scara aleasa.
cand zici ca totul e relativ, te referi la absolut tot ? dar daca tot e relativ, nimic nu e absolut ?
niciodata sa nu spui niciodata, pentru ca exista intotdeauna probabilitatea (chiar infinit de mica), si in plus s-ar putea sa te coste.
incerc sa dau un sens vietii mele, toti incercam asta, dar de fapt viata noastra in sine nu are nici un sens. suntem prea mici si prea insuficienti ca sa reusim sa intelegem cu adevarat lucruri complexe.
iar cand consideri ca dai un sens vietii tale, cunoscand iubirea, dand nastere unui copil, de fapt traiesti doar o parte a realitatii vietii, o mica parte insignifianta, dar care iti apare ca fericita.
nimic nu dureaza, totul se transforma, lumea este o impermanenta. clipa de acum se duce, nu va mai veni niciodata. asa ca mai bine traieste-o.
viata e frumoasa, doar pentru unii, pentru cei care traiesc mai putin din ea.
de fapt omul lupta chiar impotriva haosului, impotriva entropiei si omogenitatii tot timpul, uita ca toate se intorc in final in haos, tot ce creaza ii este luat inapoi. si apoi de ce sa ne mai petrecem timpul luptand ? pentru ca insasi viata reprezinta o continua lupta.
ne credem fiinte inteligente, dar exista in Univers fiinte atat de inteligente incat noi parem pentru ele doar un simplu gandac de bucatarie. si atunci ce sa poata obtine de la noi ?
suntem insuficient evoluati inca, din cauza ca nu respectam suficient fiinta umana, pentru ca ne batem joc de ea la tot pasul si cu fiecare ocazie intalnita.
oamenii sufera, unii de foame, altii de boli, iar altii din cauza dragostei. macar pe primii daca i-am putea scuti de suferinta.
exista lucruri pe care nu le poti schimba orice ai face, orice efort este inutil. in cazul acesta lasa-le asa cum sunt indiferent de starea lor deplorabila.
sa fii un inteligent intre prosti nu e bine, te-ar ajuta mai mult sa fii si tu ca ei, te-ar scuti de foarte multe.
atunci cand nu mai poti indura si suporta un anumit lucru, incepi sa devii ignorant referitor la el, lumea in general se autoignora.
complexitatea vietii ne da de furca in fiecare zi, creierul uman nu e pregatit sa faca fata atator cerinte zilnice, moment in care devine selectiv cu informatia necesara individului. asa apar de cele mai multe ori lacune individuale, fie de comportament, fie de cunostinte, fie emotionale pe care le observam cu prilejul altor contacte.
tot ce ne ramane din toate aceastea, este optimismul si speranta, ca o calauza intre miliardele de lucruri, emotii si trairi care interactioneaza cu fiinta.
arrivederci
Comments