Skip to content

Outside the Blur

See things from another perspective

Archive

Tag: viata

Am descoperit piesa urmatoare in Cafe Del Mar Vol 16 si de fiecare data cand venea in playlist o savuram la maxim pentru ca nu sunt genul sa tot dau repeat la o piesa de nu stiu cate ori, chiar daca imi place fff mult. Intr-un final nu am rezistat si am cautat-o pe Youtube. La momentul respectiv nu avea mai mult de 6000 de accesari si a ramas asa cateva zile. Dar de cand am sharuit-o si pe la altii, numarul a sarit de 10000. It’s my fault.:)
Asa ca…savurati piesa aceasta…in timp ce cititi ceea ce am scris mai jos, sau si dupa ce cititi ceea ce scriu mai jos. FACE BINE LA MORAL.

As putea scrie despre foarte multe lucruri, dar aleg doar subiectele care probabil mie mi se par mai importante si care consider ca ajuta la intelegerea Lumii, Universului in care traim, vietii noastre. Cateodata am crampeie de ganduri, strafulgerari ale mintii care se succed atat de rapid incat nu apuc decat rar sa le astern pe hartie/site, sau sa le stochez in memorie pentru o procesare ulterioara. Dar vin altele :) …multe multe altele.

Dar hai sa vorbesc despre chestiuni cu care am avut mult de luptat in trecut si uneori mi se mai intampla sa am sincope si acum…ce sa-i faci…nimeni nu-i perfect.

Care este scopul…nostru, care este telul, misiunea, rolul nostru ? De ce existam ? Faptul ca trebuie sa simti ca ai un scop in viata te ajuta sa traiesti, te aseaza si pe tine in randul lumii acesteia. Cei care nu au un raspuns au o viata grea, nefericita. Unii se multumesc cu putin altii cu mai mult, iar altii nu se multumesc niciodata.

Intrebarile acestea au o infinitate de raspunsuri. Pentru fiecare dintre noi va exista un raspuns diferit. Totusi, privind per ansamblu putem sa tragem niste linii generale.

De ce existam ? Simplu fapt ca existi ca si fiinta nu are o semnificatie, existi si gata. Faptul ca te-ai nascut, ca ai luat fiinta a fost un fenomen care s-a intamplat la un moment dat in trecut. Acum trebuie de vazut ce faci in prezent, nu in trecut. Tu existi acum…trecutul e undeva departe si nu il mai poti modifica.

Daca ai gandi cumva diferit si ai zice ca:  “a fost o decizie a parintilor si din cauza aceasta am venit pe lume”, te inseli. Faptul ca tu ai venit pe lume reprezinta doar suportul existentei tale, corpul tau fizic. Procrearea fizica este doar fenomenul de baza, indispensabil in procesul nasterii, care da nastere, aduce o fiinta pe lume: pe tine. A zice ca te-ai nascut zici mai degraba ca in momentul nasterii corpul fizic a primit insufletire, insufletire care vine de la fiinta ta. Fiinta ta “se fiinteaza” in momentul nasterii, corpul fizic este doar suportul spiritului, al fiintei. Deci, decizia parintilor de a da nastere unei vieti, a adus cu sine suportul pentru o fiinta, fiinta ta interioara.

Deci problema e lamurita cumva, ai luat fiinta datorita unei imprejurari, datorita unui fenomen din trecut care nu are nimic de-a face cu tine. Tu acum doar existi si in momentul de fata trebuie sa vezi ce faci cu existenta in prezent. Moving on…

Aproape toata lumea se intreaba: care este scopul, telul vietii noastre. Si de la intrebarea asta, si in functie de raspunsul pe care si-l da fiecare se va desfasura intreaga lui viata. FARA EXCEPTIE.

Care este scopul meu, scopul nostrul ? Din pacate f. multi evita intrebarea aceasta, fug de ea ca de dracu. Si mai exista o categorie iarasi foarte mare care chiar daca sunt constienti de ea, sunt departe de a avea un raspuns. O sa vezi vieti zdruncinate, vieti pierdute, vieti irosite, vieti la limita supravietuirii. Dar nu trebuie sa te uiti la Tv pentru asta. Uita-te printre oamenii apropiati, sigur o sa gasesti o gramada, mai multi decat ai vrea.

Intra-devar f multi reusesc, majoritatea prin religie prin adoptarea sistemului de credinte impus de religie. Acest sistem de credinte poate include niste principii si niste perspective pentru oamenii lipsiti de orientare, dandu-le un scop al vietii, un tel. Adesea ele sunt impuse inca din copilarie si te poti trezi la un moment dat, poate in preajma adolescentei de o stare conflictuala. Personalitatea se formeaza, modul de gandire si s-ar putea ca multe dintre principiile mostenite de la religie sa nu fie in acord cu fiinta ta. In Crestinism scopul indus de credinta este iubirea, credinta in Dumnezeu si respectarea unor norme stabilite de religia in sine. Astfel ti se defineste implicit un scop, un ideal. Ajungi sa ai idealuri si teluri, care desi nu iti apartin, sunt bine fixate si iti dau un parcurs usor al vietii si in acelasi timp o stabilitate.

Religiile in princpiu functioneaza la fel. Te fac sa accepti un set de reguli promitandu-te in schimb rasplata cuvenita in caz ca le respecti, dupa sfarsitul vietii.

NUMAI CA EU VREAU SA TRAIESC ACUM. Momentul prezent. Nu ma intereseaza viitorul, nu ma intereseaza nici trecutul. Eu exist acum, eu traiesc acum, eu vreau sa simt momentul prezent.

Alta categorie de oameni se refugiaza intr-un domeniu pe care il exploreaza. Ei pot fi artisiti, pot fi scriitori, oameni de stiinta, agnostici, mistici…etc…etc. Nu recunosc religia ca dandu-le norma lor de valori. Sunt creativi, mult mai inteligenti, de multe ori genii. Ei sunt cei care duc lumea inainte, fac descoperirile si cercetarile care ne imbunatatesc si noua viata. Nu toti, dar multi din ei. Ei isi vad scopul vietii, telul, in operele lor de arta, in cercetarile sau studiile lor, in creatiile lor. Ei considera ca contribuind in domeniile lor ajuta lumea, si prin aceasta isi dau un sens vietii. Niste oameni adevarati, jos palaria.

Intrebarile existentiale apar in momentele de criza personala, cand o parte din principiile pe care le ai sunt serios puse la incercare. De fapt acestea sunt momente de evolutie personala, momente de posibile schimbari pozitive in viata ta.

Uneori stam si filozofam. Filozofam, filozofam si iar filozofam. Fara sa ne dam seama si fara a avea chiar un motiv anume. Mai ales daca nu avem ceva care sa ne ocupe timpul. Filozofam despre orice, gandurile ne strafulgera cu repeziciune mintea. Suntem chiar incantati de cate idei ne vin in minte legate de o multitudine de lucruri. Numai ca aici treaba asta e cu 2 taisuri. Mintea si psihicul uman este cel mai labil in momentul in care se afla intr-o stare de zgomot de ganduri interioare nedirectionate spre ceva. Si in momentele acelea iti vin cele mai tampite idei despre viata, despre existenta. Din cauza lipsei activitatii o sa incerci sa gasesti nod in papura la orice. O sa incepi sa fii nemultumit de tot ce vei intalni cu mintea.  Asa este omul, are o predilectie pentru lucrurile care l-au facut in trecut sa sufere sau care il ameninta sau ii reduc starea de existenta. Va rezulta un conflict interior din ce in ce mai puternic, o macinare interioara care te apasa din ce in ce mai tare.

Oamenii isi petrec foarte mult timp inventand scenarii, isi utilizeaza ineficient mintea spre lucruri care nici nu au de-a face cu ei. Se uita la stiri toata ziua (mai ales oamenii de la 40 de ani in sus) ca sa “ramana in tema cu tot ce se intampla in lume” cica. Isi petrec timpul cu lucruri inutile, care nu le aduc nimic vietii lor, dar le trece timpul mai usor. Asta e problema oamenilor in general care trec dupa un prag al vietii. Isi doresc sa le treaca timpul cat mai repede. Atentie ! Nu vor sa moara (decat foarte putini) pentru ca ii inspaimanta ideea mortii. Dar vor ca timpul sa le treaca cat mai usor, fara sa observe. Numai ca saracutii de ei sunt atat de naivi. Odata cu timpul le trece chiar viata lor, nu isi dau seama ca fiecare moment face parte din existenta lor unica. Raman la acelasi stadiu aproape toata viata, si se complac in situatia in care se afla. Majoritatea. Iar cei care au iesit la pensie considera ca e momentul sa-si petreaca anii care le-au mai ramas din viata intr-o cutie de apartament pentru ca au muncit 40 de ani din viata pentru asta si acuma merita si ei o rasplata. Ei considera ca munca este o corvoada, nu o placere. VEDETI ? TOTUL VINE DE AICI ! DE LA CEEA CE CONSIDERA OAMENII legat de ceea ce ei fac: o corvoada, un chin. Munca, singura activitate care il innobileaza pe om si care ii da o valoare. Ma refer aici la orice fel de munca. Dar sa nu ma abat de la subiect.

Eu consider ca de-a lungul vietii trebuie sa ai in permanenta o evolutie pe plan general al vietii tale. Te nasti, incepi sa inveti, te dezvolti fizic, psihic, emotional si spiritual. Toata viata trebuie sa progresezi, sa evoluezi. Acesta este scopul. Prin ce putem, nu conteaza mijloacele. Bineinteles, nu toti pot fi prim-ministrii, senatori sau presedinti. Dar poti fi un mestesugar nemaintalnit, un pictor unic, un zugrav nemaipomenit. Un profesionist, un artist, un sportiv…etc. Si multi ajung. Sau poti merge pe alta latura, nici nu conteaza.

Scopul vietii nu este viata de apoi sau de dupa moarte. Nu exista asa ceva. Existenta trebuie sa fie o binecuvantare, iar daca in momentul prezent nu este trebuie sa lupti pentru a-ti face viata mai buna. Prin orice efort, prin orice sacrificiu. Fa schimbare imediata, nu te complace in rahatul in care esti. Nefericirea ta iti va acoperi atat de mult viata incat totul in jur la un moment dat ti se va parea rau, atat oamenii cat si lucrurile cat si societatea, totul. Vei incepe sa fierbi intr-un suc propriu de nefericire care iti va macina viata…bucata cu bucata. Apoi o sa incepi sa iti zici ca viata ta nu a fost de la bun inceput buna sau ca nu ai avut noroc, dar inca mai ai o sansa cu viata de apoi.

Vedeti de ce le merge asa de bine religiilor ? Crestinismul dar si celelalte religii au prosperat luand oamenii vulnerabili in aceste momente. Psihic slab, sperante zero. Dar stai. Nimic nu e pierdut. Frate, tu nu stiai, dar exista viata de apoi. Daca te rogi constant, mergi la biserica si devii credincios In Dumnezxeu mai ai o sansa. Vei cunoaste raiul, dar…ghinion…raiul asta nu exista decat dupa moarte. Dar nu-i nimic ca vei vedea ca asteptarea va merita. De fapt ai avut noroc fiule ca ai venit la noi. Chair daca in viata asta reuseai tot ce doreai, si erai f multumit de tine ajungeai in iad pentru ca nu ai ascultat de poruncile lui Dumnezeu. Pentru ca in rai nu poti ajunge numai prin intermediul lui Dumenzeu.

Vedeti ce simplu se otraveste mintea si viata oamenilor ? Simplu ca buna ziua. Oamenii sunt foarte labili cand vine vorba de viata si de existenta lor. E suficient sa le dai o speranta la momentul potrivit si vin la tine ca si gainile la galeata cu malai.

M-am lungit…si as incheia prin a spune :

De fapt este un text pe care l-am gasit in Franta in 2002, la Chateu de Grignan, din Provence si este scris de Maica Teresa :

(mi l-am notat intr-un carnetel si l-am tradus din franceza)

Viata este o sansa, sesizati acest lucru
Viata este frumusete, admirati-o
Viata este bunastare, savurati-o
Viata este un vis, faceti din el realitate
Viata este o povara, faceti-i fata
Viata este un joc, jucati-l
Viata este pretioasa, aveti grija de ea
Viata este bogatie, conservati-o
Viata este iubire, bucurati-va de ea
Viata este un mister, patrudenti-l
Viata este o promisiune, indepliniti-o
Viata este tristete, treceti peste ea, invingeti-o
Viata este un imn, cantati-l
Viata este o tragedie, rezistati cu tarie
Viata este o lupta, acceptati acest lucru
Viata este o aventura, indrazniti sa o faceti
Viata este fericire, meritati-o
Viata este…viata, invingeti-o.
Mère Téresa

Share/Save/Bookmark

Eram inspirat de mai demult sa scriu ceea ce urmeaza…dar timpul meu este destul de limitat.
Si trebuie sa gasesc si cuvintele potrivite ca sa ma fac inteles.
Si un post ca si asta imi ia cam o ora. Destul de mult. Dar hai sa zic ce am de zis.

Indrazneste…sa te uiti pe cer la stele, te vor calauzi

Indrazneste…sa urci munti si sa treci obstacole, te vor intari

Indrazneste…sa privesti dincolo de cuvinte si de intelesuri, te vei maturiza

Indrazneste…sa ignori preconceptiile si prejudecatile, asa vei evolua

Indrazneste…sa incerci orice iti doresti de la viata, te vei desavarsi

Indrazneste…sa nu te supui regulilor, pentru ca ele iti limiteaza viata

Indrazneste…sa inveti in fiecare moment cate ceva nou, vei fi uimit cum perspectiva ta
asupra vietii se va schimba in timp

Indrazneste…sa nu te uiti dupa ceea ce spun ceilalti…parerea lor este atat de insignifianta

Indrazneste…sa te pui mereu la incercare…vei constata cate parti ale tale nu le-ai folosit

Imi dau seama, ca timpul trece uneori…asa…pe nesimtite. Este probabil cel mai pervers
lucru posibil din lumea asta (ca sa folosesc un cuvant mai vulgar) sa vezi ca a trecut o buna bucata
de timp fara ca tu sa iti dai seama. Asta face timpul, trece ca un nesimtit. Si o face bine. A
dracului de bine.
Singurul lucru pe care tu poti sa il faci este sa fii constient de asta. Sa fii constient
ca el trece indiferent de ceea ce faci tu, de felul in care actionezi.

Desigur, uneori el pare ca trece mai repede, alteori mai incet…aceasta este relativitatea
perceptiei intensitatii actiunii raportata la unitatea de masura a timpului
(aici citez exemplul acela: stai cu o femeie frumoasa 1 ora si ti se va parea 1 minut
sau tine mana pe o soba incisa timp de un minut si ti se va parea o ora).

Dinamica vietii de astazi este de cate zeci de ori mai mare ca si acuma 100 de ani. Facem
inzecit mai multe lucruri in tot atata timp pe care il avem. Si care e problema veti spune ?
Care e problema ?
Problema este ca creierul nostru de homo sapiens sapientis nu a evoluat atat de mult incat
sa compenseze necesarul acesta de informatie si de dinamism necesare vietii din ziua de azi.
El a evoluat putin, dar nu suficient.
Si cum imi dau seama ca nu a evoluat ?
Simplu. Fa un experiment cand vine ziua de luni si incearca sa memorezi toate actiunile pe care
le faci.
Apoi fa asa si in zilele de marti, miercuri si joi. Vineri sau sambata fa o retrospectiva a saptamanii.
Vei constata ca iti vei aminti ca a inceput saptamana cu ziua de luni cand ai facut cutare lucru.
Apoi…si vei fi uimit…zilele de marti, miercuri si joi vor parea foarte palide. Iti vei aminti
foarte putine lucruri. Mult mult mai putine decat ai facut de fapt. De fapt uneori nu iti vei aminti
mai nimic din ce ai facut in zilele de la mijlocul saptamanii.
De fapt…ca sa fiu mai clar…creierul face o selectie a faptelor mai importante pe care le-ai facut,
un fel de sinteza si ti-o va reda apoi la retrospectiva ta mintala.
Dar cea mai mare parte a lucrurilor, poate unele din ele repetitive vor fi uitate.
De fapt creierul are si el limitele lui, pur si simplu nu poate retine absolut tot ceea ce faci tu.
Asa apar sincope si anumite parti din timpul tau vor lipsi. Din cauza capacitatii lui limitate.
Consecinta ?
O buna parte din timpul tau a disparut si te vei trezi zicand :
“Vai dar ce repede a trecut saptamana asta ! Parca ieri era ziua de luni, si astazi e vineri !
Cum naiba e posibil ?”
Foarte simplu, f simplu e posibil. Creierul nostru este pentru noi cel care ne da perceptia
asupra timpului. Noi daca percepem un anumite eveniment, prima data el ajunge la nivelul creierului
unde este procesat. Practic el este ca un fel de oscilator pe o frecventa. Si de fapt ca sa fiu mai clar
el chiar are o frecventa (de fapt 4 tipuri de frecventa corespunzatoare stadiilor de ritm normal, veghe,
somn profund si coma). Dar sa nu intram in amanunte.
Iar daca noi percepem mai intai timpul la nivel de creier tot ce se intampla pentru noi va fi legat de creier. Iar daca el elimina anumite evenimente repetitive, de rutina sau neimportante te vei trezi ca nu iti amintesti ce ai facut intr-o zi anume.

Bun. Si suntem in cazul asta condamnati la o viata care trece pur si simplu pe langa noi ? Viata ne este furata pentru ca suntem limitati de capacitatea noastra cognitiva ?
Adevarat. Suntem limitati. Dar putem compensa prin altceva.
Sa facem orice lucru, oricat de mic ar parea el in deplina cunostinta de cauza.
Sa incerci sa nu te pierzi in detaliile insignifiante ale vietii prezentate in toate mediile de informare.
Exemplu: Cutare vedeta are un copil, celalalt si-o facut concediul nu stiu pe unde, celalalt a divortat de celalalta, Y-ulescu a castigat zeci de milioane de euro la loto.
Si ce daca ? Bravo lor. Dar nu ma intereseaza. Nu ma priveste absolut deloc. Atata vreme cat eu nu am de castigat de pe urma lor (pentru ca nu pot sa numesc chestiunile acestea cultura…sa fim seriosi), este o pierdere de timp pentru mine.

Oamenii isi pierd o gramada de timp si energie facand aprecieri legate de actiunile celorlalti oameni, fie ei politicieni, vedete de cinema sau oameni din cercul apropiat de prieteni. Si eu de exemplu ma mai uit la fotbal. Este un sport frumos. Mai ales cand joaca Barcelona. Dar nu stau ore in sir sa analizez ce dracu ar fi facut ala daca celalalt mergea pe partea stanga la blocaj. Nu ma intereseaza.
BARFE, BARFE, BARFE…fara numar…la nesfarsit !
Si apoi te miri de ce trece viata pe langa tine ? Tocmai ai vorbit 1 ora despre ce a facut cutarescu…in loc sa folosesti timpul acela pentru tine in scopuri mult mai utile. Tocmai ti-a trecut o ora din viata in care practic tu nu ai facut nimic. Si apoi…la retrospectiva saptamanii zici:
- Vai! ce repede a trecut saptamana.

In ora aceea ai fi putut invata un lucru nou. Nu conteaza ce. Oricat de mic. Care poate iti foloseste la ceva. Dar ai fi actionat tu! Tu ai fost centrul actiunilor tale! Nu cutarescu de la telejurnal.
Sau poti sa fii creativ. Nu are importanta ceea ce faci atata vreme cat ceea ce faci te implica direct.

ASA VEI CONSTATA CA VIATA TA VA TRECE DIFERIT. VA CAPATA SUBSTANTA SI VALOARE…si mai ales…nu vei mai zice:

- Vai ce repede a trecut saptamana asta !

Share/Save/Bookmark