Outside the Blur

Am descoperit piesa urmatoare in Cafe Del Mar Vol 16 si de fiecare data cand venea in playlist o savuram la maxim pentru ca nu sunt genul sa tot dau repeat la o piesa de nu stiu cate ori, chiar daca imi place fff mult. Intr-un final nu am rezistat si am cautat-o pe Youtube. La momentul respectiv nu avea mai mult de 6000 de accesari si a ramas asa cateva zile. Dar de cand am sharuit-o si pe la altii, numarul a sarit de 10000. It’s my fault.:)
Asa ca…savurati piesa aceasta…in timp ce cititi ceea ce am scris mai jos, sau si dupa ce cititi ceea ce scriu mai jos. FACE BINE LA MORAL.

As putea scrie despre foarte multe lucruri, dar aleg doar subiectele care probabil mie mi se par mai importante si care consider ca ajuta la intelegerea Lumii, Universului in care traim, vietii noastre. Cateodata am crampeie de ganduri, strafulgerari ale mintii care se succed atat de rapid incat nu apuc decat rar sa le astern pe hartie/site, sau sa le stochez in memorie pentru o procesare ulterioara. Dar vin altele …multe multe altele.

Dar hai sa vorbesc despre chestiuni cu care am avut mult de luptat in trecut si uneori mi se mai intampla sa am sincope si acum…ce sa-i faci…nimeni nu-i perfect.

Care este scopul…nostru, care este telul, misiunea, rolul nostru ? De ce existam ? Faptul ca trebuie sa simti ca ai un scop in viata te ajuta sa traiesti, te aseaza si pe tine in randul lumii acesteia. Cei care nu au un raspuns au o viata grea, nefericita. Unii se multumesc cu putin altii cu mai mult, iar altii nu se multumesc niciodata.

Intrebarile acestea au o infinitate de raspunsuri. Pentru fiecare dintre noi va exista un raspuns diferit. Totusi, privind per ansamblu putem sa tragem niste linii generale.

De ce existam ? Simplu fapt ca existi ca si fiinta nu are o semnificatie, existi si gata. Faptul ca te-ai nascut, ca ai luat fiinta a fost un fenomen care s-a intamplat la un moment dat in trecut. Acum trebuie de vazut ce faci in prezent, nu in trecut. Tu existi acum…trecutul e undeva departe si nu il mai poti modifica.

Daca ai gandi cumva diferit si ai zice ca:  “a fost o decizie a parintilor si din cauza aceasta am venit pe lume”, te inseli. Faptul ca tu ai venit pe lume reprezinta doar suportul existentei tale, corpul tau fizic. Procrearea fizica este doar fenomenul de baza, indispensabil in procesul nasterii, care da nastere, aduce o fiinta pe lume: pe tine. A zice ca te-ai nascut zici mai degraba ca in momentul nasterii corpul fizic a primit insufletire, insufletire care vine de la fiinta ta. Fiinta ta “se fiinteaza” in momentul nasterii, corpul fizic este doar suportul spiritului, al fiintei. Deci, decizia parintilor de a da nastere unei vieti, a adus cu sine suportul pentru o fiinta, fiinta ta interioara.

Deci problema e lamurita cumva, ai luat fiinta datorita unei imprejurari, datorita unui fenomen din trecut care nu are nimic de-a face cu tine. Tu acum doar existi si in momentul de fata trebuie sa vezi ce faci cu existenta in prezent. Moving on…

Aproape toata lumea se intreaba: care este scopul, telul vietii noastre. Si de la intrebarea asta, si in functie de raspunsul pe care si-l da fiecare se va desfasura intreaga lui viata. FARA EXCEPTIE.

Care este scopul meu, scopul nostrul ? Din pacate f. multi evita intrebarea aceasta, fug de ea ca de dracu. Si mai exista o categorie iarasi foarte mare care chiar daca sunt constienti de ea, sunt departe de a avea un raspuns. O sa vezi vieti zdruncinate, vieti pierdute, vieti irosite, vieti la limita supravietuirii. Dar nu trebuie sa te uiti la Tv pentru asta. Uita-te printre oamenii apropiati, sigur o sa gasesti o gramada, mai multi decat ai vrea.

Intra-devar f multi reusesc, majoritatea prin religie prin adoptarea sistemului de credinte impus de religie. Acest sistem de credinte poate include niste principii si niste perspective pentru oamenii lipsiti de orientare, dandu-le un scop al vietii, un tel. Adesea ele sunt impuse inca din copilarie si te poti trezi la un moment dat, poate in preajma adolescentei de o stare conflictuala. Personalitatea se formeaza, modul de gandire si s-ar putea ca multe dintre principiile mostenite de la religie sa nu fie in acord cu fiinta ta. In Crestinism scopul indus de credinta este iubirea, credinta in Dumnezeu si respectarea unor norme stabilite de religia in sine. Astfel ti se defineste implicit un scop, un ideal. Ajungi sa ai idealuri si teluri, care desi nu iti apartin, sunt bine fixate si iti dau un parcurs usor al vietii si in acelasi timp o stabilitate.

Religiile in princpiu functioneaza la fel. Te fac sa accepti un set de reguli promitandu-te in schimb rasplata cuvenita in caz ca le respecti, dupa sfarsitul vietii.

NUMAI CA EU VREAU SA TRAIESC ACUM. Momentul prezent. Nu ma intereseaza viitorul, nu ma intereseaza nici trecutul. Eu exist acum, eu traiesc acum, eu vreau sa simt momentul prezent.

Alta categorie de oameni se refugiaza intr-un domeniu pe care il exploreaza. Ei pot fi artisiti, pot fi scriitori, oameni de stiinta, agnostici, mistici…etc…etc. Nu recunosc religia ca dandu-le norma lor de valori. Sunt creativi, mult mai inteligenti, de multe ori genii. Ei sunt cei care duc lumea inainte, fac descoperirile si cercetarile care ne imbunatatesc si noua viata. Nu toti, dar multi din ei. Ei isi vad scopul vietii, telul, in operele lor de arta, in cercetarile sau studiile lor, in creatiile lor. Ei considera ca contribuind in domeniile lor ajuta lumea, si prin aceasta isi dau un sens vietii. Niste oameni adevarati, jos palaria.

Intrebarile existentiale apar in momentele de criza personala, cand o parte din principiile pe care le ai sunt serios puse la incercare. De fapt acestea sunt momente de evolutie personala, momente de posibile schimbari pozitive in viata ta.

Uneori stam si filozofam. Filozofam, filozofam si iar filozofam. Fara sa ne dam seama si fara a avea chiar un motiv anume. Mai ales daca nu avem ceva care sa ne ocupe timpul. Filozofam despre orice, gandurile ne strafulgera cu repeziciune mintea. Suntem chiar incantati de cate idei ne vin in minte legate de o multitudine de lucruri. Numai ca aici treaba asta e cu 2 taisuri. Mintea si psihicul uman este cel mai labil in momentul in care se afla intr-o stare de zgomot de ganduri interioare nedirectionate spre ceva. Si in momentele acelea iti vin cele mai tampite idei despre viata, despre existenta. Din cauza lipsei activitatii o sa incerci sa gasesti nod in papura la orice. O sa incepi sa fii nemultumit de tot ce vei intalni cu mintea.  Asa este omul, are o predilectie pentru lucrurile care l-au facut in trecut sa sufere sau care il ameninta sau ii reduc starea de existenta. Va rezulta un conflict interior din ce in ce mai puternic, o macinare interioara care te apasa din ce in ce mai tare.

Oamenii isi petrec foarte mult timp inventand scenarii, isi utilizeaza ineficient mintea spre lucruri care nici nu au de-a face cu ei. Se uita la stiri toata ziua (mai ales oamenii de la 40 de ani in sus) ca sa “ramana in tema cu tot ce se intampla in lume” cica. Isi petrec timpul cu lucruri inutile, care nu le aduc nimic vietii lor, dar le trece timpul mai usor. Asta e problema oamenilor in general care trec dupa un prag al vietii. Isi doresc sa le treaca timpul cat mai repede. Atentie ! Nu vor sa moara (decat foarte putini) pentru ca ii inspaimanta ideea mortii. Dar vor ca timpul sa le treaca cat mai usor, fara sa observe. Numai ca saracutii de ei sunt atat de naivi. Odata cu timpul le trece chiar viata lor, nu isi dau seama ca fiecare moment face parte din existenta lor unica. Raman la acelasi stadiu aproape toata viata, si se complac in situatia in care se afla. Majoritatea. Iar cei care au iesit la pensie considera ca e momentul sa-si petreaca anii care le-au mai ramas din viata intr-o cutie de apartament pentru ca au muncit 40 de ani din viata pentru asta si acuma merita si ei o rasplata. Ei considera ca munca este o corvoada, nu o placere. VEDETI ? TOTUL VINE DE AICI ! DE LA CEEA CE CONSIDERA OAMENII legat de ceea ce ei fac: o corvoada, un chin. Munca, singura activitate care il innobileaza pe om si care ii da o valoare. Ma refer aici la orice fel de munca. Dar sa nu ma abat de la subiect.

Eu consider ca de-a lungul vietii trebuie sa ai in permanenta o evolutie pe plan general al vietii tale. Te nasti, incepi sa inveti, te dezvolti fizic, psihic, emotional si spiritual. Toata viata trebuie sa progresezi, sa evoluezi. Acesta este scopul. Prin ce putem, nu conteaza mijloacele. Bineinteles, nu toti pot fi prim-ministrii, senatori sau presedinti. Dar poti fi un mestesugar nemaintalnit, un pictor unic, un zugrav nemaipomenit. Un profesionist, un artist, un sportiv…etc. Si multi ajung. Sau poti merge pe alta latura, nici nu conteaza.

Scopul vietii nu este viata de apoi sau de dupa moarte. Nu exista asa ceva. Existenta trebuie sa fie o binecuvantare, iar daca in momentul prezent nu este trebuie sa lupti pentru a-ti face viata mai buna. Prin orice efort, prin orice sacrificiu. Fa schimbare imediata, nu te complace in rahatul in care esti. Nefericirea ta iti va acoperi atat de mult viata incat totul in jur la un moment dat ti se va parea rau, atat oamenii cat si lucrurile cat si societatea, totul. Vei incepe sa fierbi intr-un suc propriu de nefericire care iti va macina viata…bucata cu bucata. Apoi o sa incepi sa iti zici ca viata ta nu a fost de la bun inceput buna sau ca nu ai avut noroc, dar inca mai ai o sansa cu viata de apoi.

Vedeti de ce le merge asa de bine religiilor ? Crestinismul dar si celelalte religii au prosperat luand oamenii vulnerabili in aceste momente. Psihic slab, sperante zero. Dar stai. Nimic nu e pierdut. Frate, tu nu stiai, dar exista viata de apoi. Daca te rogi constant, mergi la biserica si devii credincios In Dumnezxeu mai ai o sansa. Vei cunoaste raiul, dar…ghinion…raiul asta nu exista decat dupa moarte. Dar nu-i nimic ca vei vedea ca asteptarea va merita. De fapt ai avut noroc fiule ca ai venit la noi. Chair daca in viata asta reuseai tot ce doreai, si erai f multumit de tine ajungeai in iad pentru ca nu ai ascultat de poruncile lui Dumnezeu. Pentru ca in rai nu poti ajunge numai prin intermediul lui Dumenzeu.

Vedeti ce simplu se otraveste mintea si viata oamenilor ? Simplu ca buna ziua. Oamenii sunt foarte labili cand vine vorba de viata si de existenta lor. E suficient sa le dai o speranta la momentul potrivit si vin la tine ca si gainile la galeata cu malai.

M-am lungit…si as incheia prin a spune :

De fapt este un text pe care l-am gasit in Franta in 2002, la Chateu de Grignan, din Provence si este scris de Maica Teresa :

(mi l-am notat intr-un carnetel si l-am tradus din franceza)

Viata este o sansa, sesizati acest lucru
Viata este frumusete, admirati-o
Viata este bunastare, savurati-o
Viata este un vis, faceti din el realitate
Viata este o povara, faceti-i fata
Viata este un joc, jucati-l
Viata este pretioasa, aveti grija de ea
Viata este bogatie, conservati-o
Viata este iubire, bucurati-va de ea
Viata este un mister, patrudenti-l
Viata este o promisiune, indepliniti-o
Viata este tristete, treceti peste ea, invingeti-o
Viata este un imn, cantati-l
Viata este o tragedie, rezistati cu tarie
Viata este o lupta, acceptati acest lucru
Viata este o aventura, indrazniti sa o faceti
Viata este fericire, meritati-o
Viata este…viata, invingeti-o.
Mère Téresa

Chiar zilele astea m-am confruntat cu o problema…”de viata”…ca sa-i zic asa.

Trebuia sa iau decizii…dupa decizii…si nu stiam care dintre ele este cea mai potrivita. Cea mai buna pentru situatia data. Probabil nu am ales-o pe cea mai buna. Dar in schimb mi-au venit in minte cateva idei interesante si am sa incerc sa dezbat una dintre cele mai problematice chestiuni:

CE ESTE ADEVARUL ? Cum stim ce este adevarul ? Cine ne poate spune ce este adevarul ?

Hmmm…grea intrebare mi-am pus. Dar hai sa purcedem la drum.

Unii considera ca adevarul se poate afla uitandu-te la televizor…de aia asculta toata ziua si au primit o dexteritate nemaipomenita in a schimba canalele si posturile. De televiziune sau de radio. Dar sa nu-i luam in calcul pe acestia. Nu discutam chestiuni cotidiene aici.

Altii il cauta in stiinta. Si astfel se dedica intreaga viata stiintei incercand sa desluseasca ceva, macar o parte din adevar. Cercetatorii si descoperitorii sunt niste cautatori ai adevarului, probabil cei mai aproape de adevar.

Iar artistii cred ca adevarul se afla in creatia lor si in operele lor de arta. Da ! E extraordinar sa admiri o adevarata opera de arta in toata splendoarea ei. Si ei sunt foarte foarte aproape de adevar.

Altii considera ca adevarul poate fi gasit crezand in Dumnezeu. De aceea merg constant la biserica si tin mult la credinta si religia lor. Hristos spunea : “Eu sunt adevarul, calea si viata. Cine crede in mine se va mantui si a lui va fi Imparatia Cerurilor”. Au rezonanta cuvintele astea. Trebuie sa fii de piatra ca sa nu fii impresionat. Iar daca mai punem in discutie si sacrificiul suprem pe care l-a facut pe cruce, trebuie sa existe ceva insemnat in acele cuvinte. Au putere.

Budismul are o alta perspectiva: “Viata este o impermanenta.” Dar parca suna cumva prea sec. Dar…e o perspectiva interesanta de a privi lucrurile si viata…mai ales daca viata ta nu are o stabilitate. Dar exista mult adevar si in filozofia budismului. Eu personal am invatat multe lucruri din budism.

Dar cei care cauta adevarul sunt rari…chiar foarte rari. Majoritatea oamenilor isi vad de bucata lor de viata…asa cum este ea, fericita sau nefericita…isi vad de drumul lor si nu se abat din cale.

Se pare ca avem o gramada de alternative in a gasi raspunsul: stiinta, religie, arta. Oare unde il gasim ?

Intrebare : Oare exista adevar absolut ? Ce reprezinta adevarul absolut ?

Raspuns: Adevar absolut nu exista decat teoretic. Ar presupune sa ai capacitatea sa te afli simultan intr-o infinitate de posturi, de perspective. Asa ai avea vederea asupra tot ce exista in aceasta lume. Infinitatea…asa apare conceptul de Dumnezeu…de atotputernic. O infinitate de perspective asupra unei infinitati de lucruri.

Intrebare: Bun. bun. Dar exista ?

Raspuns: Matematica este singura stiinta care poate sa dea un raspuns legat de cifre. Iar Infinit reprezinta un numar atat de mare incat nu poate fi ajuns niciodata. Infinitatea este ca si linia orizontului…nu poti sa te apropii niciodata de ea…si nu o poti atinge niciodata.

Deci adevarul absolut este o notiune pur teoretica. Adevarul este relativ la perspectiva aleasa.

Intrebare : Dar exista un adevar mai presus de celelalte adevaruri ? Daca luam o multitudine de adevaruri exista un adevar mai privilegiat ? Exista un adevar cu perspectiva mai buna ?

Raspuns : Daca ar exista un adevar privilegiat fata de celelalte adevaruri(bine, in afara de adevarul absolut care am stabilit deja ca exista doar teoretic), care sunt relative atunci adevarurile relative s-ar autoanula. De ce s-ar autoanula ? Pentru ca nu ar mai conta. Adevarul ar fi privit doar din prisma sistemului privilegiat. Este imposibil de stabilit un adevar mai privilegiat decat altul fara impunerea unor set de reguli. Dar in acest caz (ca in justitie de exemplu) nu mai putem vorbi de adevar ci de legi bine stabilite. Adevarul poate fi numai relativ, nici privilegiat si nici absolut.

Intrebare : Bine. bine. Si atunci de ce zicea Hristos : “Eu sunt Adevarul, Calea si Viata”?

Raspuns : Crestinismul a aparut ca urmare a vietii lui Hristos, la fel cum budismul a aparut ca urmare a vietii lui Buda. Hristos a fost un om deosebit de inteligent, un iluminat. Personal, eu cred ca el a fost interpretat gresit. Ceea ce el a vrut sa zica de fapt a fost inteles fundamental gresit. Pentru ca oamenii atunci cand nu inteleg un lucru incep sa venereze si sa mistifice acel lucru. In loc sa lupte si sa se zbata sa inteleaga adevarul unor cuvinte, ei le dau sensuri si intelesuri. Tocmai de aceea adevarul e relativ. Pentru ca fiecare intelege ceea ce ii spui intr-o maniera diferita. Conform inteligentei, intelepciunii si cunostintelor proprii.

“Eu sunt adevarul, calea si viata” vrea sa zica in opinia mea: “Oameni buni, eu l-am gasit pe Dumnezeu…am inteles ce inseamna adevarul. Urmati-ma ! Si va voi arata si voua cum sa il gasiti ! Nu vi-l pot gasi eu pentru voi! Dar va pot arata calea, va pot da indicii ! Si veti intelege astfel ce inseamna viata”.

Intrebare : Poi cum l-a gasit el pe Dumnezeu, am stabilit inainte ca nu exista infinitate, Dumnezeu, absolut ?

Raspuns: Foarte simplu. Si-a gasit propriu sau Dumnezeu, propriul sau adevar, propria sa cale si propria sa viata. Si daca el le-a gasit a incercat sa arate lumii ceea ce el a gasit. Pentru ca a fost atat de fericit incat a vrut sa impartaseasca lumii intregi acest adevar. Problema este ca adevarul sau era personal. Doar am stabilit inainte ca adevarul este relativ. Iar adevarul lui nu semnifica neaparat si adevarul altcuiva. Fiecare are adevarul sau propriu.

Intrebare : Din ceea ce imi zici tu acuma eu inteleg ca tu nu crezi in Dumnezeu. Cum adica Dumnezeul sau propriu ? Doar ziceai inainte ca Dumnezeu reprezinta infinitatea…care de fapt nu exista.

Raspuns : Notiunea de “Dumnezeu” este in acest caz echivalent cu “Adevarul” propriu si personal. El avea impresia ca adevarul sau reprezinta adevarul fiecaruia.

Intrebare : Da. Deci noi nu avem acces la el ? Sau cum ?

Raspuns : Fiecare are Dumnezeul, adevarul, calea si viata lui proprie. Depinde doar de tine in ce masura esti dispus sa il cauti, sa il vezi si sa il intelegi. Asta depinde doar de tine, de viata ta, de conceptele tale, de ideile tale, de structura fiintei tale, de sentimente, de fapte.

Dumnezeu se afla in noi. Ceea ce noi trebuie sa facem este sa il aducem la lumina. Iar daca nu suntem multumiti. Sa incercam sa intelegem tot mai mult lumea in care traim. Sa invatam, din carti, din calatorii, din greseli, din viata, de la natura, de la cei de langa noi, de la cei dinaintea noastra. Trebuie doar sa fim atenti si constienti tot timpul. Iar daca nu esti multumit de tine insuti…progreseaza. Fa ceva folositor care sa ajute si pe ceilalti.

Avem atatea lucruri pe lumea asta pe care le putem exploata, atatea lucruri de descoperit. Adevarul se afla chiar in fiinta noastra, in tot ceea ce facem cu constiinta. Adevarul…desi relativ asa cum este el…adevarul din perspectiva noastra…capata o valoare reala in momentul in care suntem responsabili de actiunile noastre, de gandurile noastre, de viata noastra.

Nimeni nu iti poate spune ce este adevarul. Exista cativa care ti-l pot arata. Iti pot da niste indicii. Exista oameni care l-au gasit si care ti-au zis : uite adevarul, uite calea, uite viata. Hristos, Buda, Mahavira ei au descoperit adevarul personal si au vrut sa il impartaseasca cu ceilalti. Sa ii ajute pe ceilalti sa isi gaseasca propriile adevaruri. Dar nu ti-l pot da. Ti-l pot arata. Adevarul este doar al tau. Nimeni nu ti-l poate lua, nimeni nu ti-l poate da. Trebuie sa il gasesti singur.

Intrebare : Dar de ce ? De ce ti-l pot numai arata ?

Raspuns : Pentru ca tu esti unic. Reprezinti ceva unic in aceasta lume. Nimeni nu a mai fost si nu va mai fi ca tine niciodata. Deci vei avea tot un adevar unic.