In ultima vreme am fost foarte surprins de starea dramatica prin care trece Afganistan. Dupa ce am vazut cateva filme hollywoodiene ca si Kabul Express cu situatia din Afganistan, citind si in presa despre situatia dramatica prin care trece tara mi-am facut o imagine oarecum deformata a ceea ce a fost Afganistan. In imaginea formata de media Afganistan nu reprezenta pentru mine mai nimic : o mana de teroristi printre care se ascunde si Osama BinLadin, talibani pentru care viata si moarte si oameni terminati psihic si aflati intr-o saracie si o devadenta cumplita. O tara fara speranta, o tara fara o perspectiva de viitor.
Dar, o stire de ultima ora isi face aparitia in presa: “Afganistan detine resurse minerale in valoare de 1000 de miliarde de dolari acumulate in depozite de litiu, cupru, cobalt, fier, aur.” O resursa imensa de exploatare care era ascunsa de ochii lumii.
Dar acestea doar mi-au mentinut interesul cumva asupra acestei tari. Ceea ce ma impresioneaza este de fapt situatia dramatica la care ei au ajuns datorita razboiului care a inceput inca din anii 70 odata cu intrarea rusilor in Afganistan.
Am gasit un articol interesant care arata cum era Afganistan in anii ’50-’60. Imaginile vorbesc de la sine. Vedem o natiune infloritoare, cu oameni dedicati muncii lor, cu multi intelectuali si oameni interesati sa se dezvolte si sa progreseze. Si iata pe de cealalta parte situatia dramatica in care este astazi, o imagine infioratoare cu oameni redusi la stadiul de barbari, aproape inumani. Cat a putut schimba aceasta tara aproape 40 de ani de continuu razboi. Ce diferenta de imagine intre ceea ce a fost si ceea ce este acuma. Cat de trist ca au pierdut aproape tot ce aveau din cauza natiunilor puternice ale lumii care le vaneaza resursele.
Trist, si nedrept…
