Outside the Blur

Stateam zilele astea si ma gandeam la anumite lucruri legate de oameni. De-a lungul timpului am observat ca se pune foarte mare accent si este foarte important cat de “bun” este un anumit om. Lumea zice in general cand vorbeste de cineva : “Da. Il cunosc. E baiat bun.” sau ” Da cum sa nu o stiu, e o fata de treaba.”

Dar am stat si am analizat putin ce vor sa zica cand se foloseste de expresia “bun”, atunci cand lumea face o caracterizare unei anumite persoane. De fapt, fiecare in interactiunea cu ceilalti avem o amprenta care se schimba pe parcurs. Evident, cu cat cunosti o persoana mai bine, cu atat iti faci o imagine mai ampla despre ea si cu atat poti sa faci oapreciere vis-a-vis de acea persoana. Dar ce e important pentru oameni este cum te vad ei. Asadar daca comportamentul tau este social, politicos, amiabil, respectuos, manierat adica daca ai toatele elementele necesare unei interactiuni in societate, atunci esti considerat drept “baiat de treaba”, “baiat bun”.

Dar acesta este un lucru doar de suprafata in parerea mea. Adica faptul ca tu sti bine poza in societate nu inseamna neaparat ca esti bun. Ceea ce eu vreau sa zic de fapt este ca in acest caz cuvantul “bun” este folosit intr-un sens cu nuanta diferita. Cat esti de bun ? Poti sa zici de cineva ca este mai bun ca altcineva ? Dupa ce criteriu faci aceasta apreciere ? Care este scara dupa care raportezi cat e de bun, adica cantitatea ? Faptul ca dupa anumite pareri cineva poate parea “mai bun” ca altcineva este din cauza ca pur si simplu a pozat mai bine decat celalalt. Uite care este de fapt adevarul.

Toti suntem la fel. Nu exista cineva mai bun ca altcineva. Eu nu sunt mai bun cu nimica ca tine. Sunt tot la fel de “rau”. Daca vezi de exemplu la o anumita persoana invidie sau gelozie este din cauza faptului ca nu a stiut sa si-o ascunda. Sau poate a fost atat de mare incat si-a exprimat-o inconstient. Ce? Tu crezi ca tu nu esti invidios ? Crezi ca nu ai nici un sentiment negativ fata de un lucru sau altul ? Daca traiesti intr-o tara saraca si cu tot efortul tau pe care il faci ramai la fel de sarac crezi ca nu vei fi invidios fata de un alt individ dintr-o tara dezvoltata care nu face aproape nimic si are totul ? Mai analizeaza-te putin.

Toti suntem in esenta aceeasi. Singurul lucru care ne diferentiaza este postura, poza sau masca. Parem diferiti la suprafata pentru ca avem si vieti diferite. Dar in esenta noastra suntem aceeasi oameni, cu aceleasi dorinte, care daca nu se realizeaza avem frustrari. Un om bogat nu are de ce sa fie invidios pe unul sarac, in schimb un sarac este plin de invidie. Poti fi invidios pentru ca tu esti nefericit iar cel de langa tine e fericit. Oricat de mica, oricat de nesemnificativa ar fi aceasta urma a invidiei, ea exista fara sa iti dai seama. Si degeaba iti zici ca tu nu invidiezi pe nimeni. Eu nu cred asta. Daca o sa te analizezi o sa vezi ca e doar un sentiment reprimat. Dar el exista, oricat de mic ar fi el.

Religiile pun foarte mult pe comportamentul oamenilor. Parerea mea este ca sunt idealiste si ca nu tin deloc pasul cu evolutia umanitatii si cu realitatea existenta. Ele iti spun sa nu fii invidios. Foarte nostim. Si ca trebuie sa iti ceri iertare si ca este un pacat sa fii invidios. Asta este ca si cum s-ar pune ca premiu o suma mare pentru a ajunge intr-o anume destinatie dar sa iti puna conditia sa nu te grabesti. Adica cum ? Daca vreau sa ajung primul normal ca ma grabesc. Este in natura lucrurilor sa incerc sa ajung primul si sa iau premiul cel mare. La fel si cu invidia. Este ascunsa in noi si apare ori de cate ori apreciem ca ceva nu este corect fata de noi sau fata de altceva. Invidia e in general personala. Cand suntem nemultumiti si nu ni se pare corect fata de propria persoana, devenim invidiosi. Cat de mult devenim asta nu mai conteaza.

Si atunci ? Cum putem separa oamenii buni de cei rai ? Chiar credeti ca exista un criteriu dupa care se poate face aceasta separare ? Chiar credeti ca exista o entitate suprema, numita Dumnezeu care poate face distinctia ? De ce ar putea face mai bine aceasta entitate distinctia intre un om mai bun si altul mai rau ? Care ar fi criteriul ? Invidia ? Ura ? Gelozia ? Ei bine, nu exista nimic in acest Univers care sa poata face acest lucru. Pentru ca noi, oamenii suntem la fel. Nu exista om mai bun ca altul. Aceasta este doar o iluzie. Este doar o aparenta. Aceasta aparenta este datorata bunastarii, eticii, moralei, inteligentei, culturii, religiei, experientei de viata. Crezi ca daca tu esti mai inteligent esti neaparat mai bun ? Crezi ca daca tu esti crestin tu esti mai bun decat un ateu ? Crezi ca daca ai o cultura mai vasta decat cineva te face mai bun ? Crezi ca daca etica si morala ta care depind in mod proportional cu bunastarea si cu inteligenta sunt mai mari fata de altcineva, acest lucru te face mai bun ? Acestea sunt doar simple aparente. Poate daca acel sarac ar fi in locul tau, ar poza mai bine ca tine care esti bogat. Ar fi considerat mai “bun”. Crezi ca tu meriti mai mult decat cineva sa fii fericit sau bogat ? Nici vorba. Este un neadevar.

Nu exista oameni buni si rai. Suntem la fel. Aparentele ne separa. Religiile nu rezolva aceste probleme si chiar le amplifica cerundu-ti practic imposibilul. Si atunci in momentul acela sentimentul devine reprimat. Orice om care traieste printre alti oameni (adica in societate) este mai mult sau mai putin invidios pe altcineva. Poti intr-adevar sa iti lipseasca acest sentiment. Dar in acel moment inseamna ca esti total indiferent de aspectul respectiv. Dar daca exista o dorinta, o ambitie in legatura cu un domeniu al vietii tale, negresit isi va face aparitia si invidia. Fara sa iti dai seama, fara sa faci nici un efort, si fara sa faci ceva absolut ceva premeditat. De ce ? Pentru ca invidia este o reactiune a dorintei, a ambitiei. Cu cat ambitia ta va fi mai mare legat de un anume lucru, contraforta ei, invidia va fi mai mare.

Asadar analizeaza-te si vei vedea ca chiar daca tu te consideri “bun”, vei constata ca este relativ. Crezi ca judecata de apoi, viata de dupa moarte, sau exista o entitate care iti va analiza viata ca un judecator si te va trimite in rai sau in iad ? Crezi ca acea entitate are cea mai buna judecata din Univers ? Care ar fi criteriul judecatii sale ? In acest caz judecata sa ar trebui sa fie absoluta. Ori in acest Univers nimic nu este absolut. Pana nici bunatatea.

Gandeste-te. Pentru ca asta poti sa o faci si singur. Urmareste-ti constiinta, pentru ca ea este singura care iti spune ce este bine si ce este rau. Si astfel vei constata ca viata ta se va schimba.

M-am hotarat sa scriu in romana deocamdata. In primul rand e mai usor si pentru mine, iar in al doilea rand ma gandesc la mesajul meu ca fiind receptionat mai usor de catre cei mai multi. Probabil voi gasi o alternativa pentru a avea ambele variante pe site.

Am pornit acest blog din dorinta de a-mi exprima parerea mea referitoare la lumea in care traim si viata pe care o avem. Desi eu o privesc dintr-o perspectiva oarecum diferita de a majoritatii.

Zilele astea mi-au venit in minte niste idei legate de spiritualitate si materialism care ma framanta de ceva vreme. Ma gandeam: spre ce evolueaza lumea aceasta ? Incotro ne indreptam din acest punct de vedere ? Voi incerca prin aceste randuri sa intrevad un oarecare raspuns.

Tot mai multi dintre noi suntem cuprinsi de dorinta de a avea, un camin, o familie, o casa o masina, de fapt sa avem lucrurile esentiale unui trai decent. E normal, e firesc. Traim intr-o epoca de revolutie tehnologica si lucruri pe care acum 50 de ani ni se pareau un vis, acum sunt la ordinea zilei. Insa tot mai multi dintre noi suntem dusi de val fara sa ne dam seama. Tot mai multi dintre noi in goana aceasta uitam de fapt cine suntem cu adevarat. Noi ne spunem, vreau sa muncesc mai mult, ca sa am mai mult, si ca sa o duc mai bine. Si desi la un moment dat ajungem sa avem ceea ce dorim, ne dorim din ce in ce mai mult. In acel moment nu ne va mai ajunge o casa, o masina. Ne va trebui 2 case, 2 masini, iar apoi 3 case si 3 masini, iar procesul continua. Nu ne mai gandim ca exista altceva. Incepe sa nu ne mai ajunga nimic. Devenim obsesivi cu ceea ce avem, nu mai putem dormi nici noaptea de grija lucrurilor pe care le avem.

Uitam ca exista si alte lucruri, uitam sa traim si sa ne bucuram de viata pe care o avem, sa privim lucrurile simple si frumoase care exista langa noi. In goana aceasta dupa “aur”, uitam sa zambim, uitam sa ne bucuram de cei de langa noi, uitam ca cele mai frumoase lucruri sunt adesea lucrurile simple.

Majoritatea gandim acum in termeni materialisti totul. Am ajuns sa cuantificam tot in functie de bani. Celelalte lucruri sunt lasate la o parte. Oare care e diferenta intre un om materialist si unul spirirtual ? De fapt ce inseamna sa fii spiritual, intr-o lume in care religia se zbate si ea sa supravietuiasca ?

Un om materialist priveste totul din perspectiva materiala. Astfel el va vadea tot in acesti termeni. Pentru el nu numai obiectele si bunurile vor fi materiale, ci si oamenii si fiintele le va privi tot ca pe ceva material. Pentru el exista o singura perspectiva : cea materialista. Si desi daca il intrebi el iti va spune altceva, el e de fapt inconstient de ceea ce a devenit el. El nici nu realizeaza cum priveste lumea aceasta pentru ca el are o singura perspectiva: cea materialista. El nu cunoaste altceva, deci nu are cu ce sa se compare. Si i se pare firesc sa fie asa.

Un om spiritual pe de alta parte va privi tot ce il inconjoara ca si fiinte. Astfel pentru el , tot ceea ce il inconjoara va capata viata, iar obiectele de langa el le va personifica, si le va privi ca niste fiinte, necuvantatoare. El va trai fiecare clipa, si ii va da o semnificatie. El va incerca sa dea o seminficatie oricarui lucru pe care il face. Se va multumi cu lucruri simple, pentru ca el stie, si el intelege ca lucrurile materiale sunt trecatoare, astazi poti sa ai tot, maine poate sa nu mai ai nimic. Si cu ce ramai dupa o viata? Decat cu bucuria ca ai trait o viata frumoasa, si te-ai bucurat de fiecare clipa si moment pe care l-ai avut?

Si ce-i cu asta, vom spune ? Si ce daca unii sunt asa si altii asa ? Unii sunt materialisti, altii spirituali. De cand a fost lumea a fost asa . De ce s-ar schimba acuma ceva ?

Problema este ca o lume predominant materialista este sortita esecului ! Esec total. De ce ? Hai sa facem un mic rationament. In momentul cand totul se bazeaza pe relatii de tip materialist, inclusiv relatiile dintre oameni si tot ceea ce ne inconjoara se vor degrada si vor ajunge in colaps. Noi oamenii, suntem OAMENI, nu suntem masini, avem suflet si-avem inima. In momentul in care ignoram acest lucru, ne ignoram de fapt pe noi insine. Ne-am pierdut, ne-am ratacit. Relatiile interumane vor fi bazate exclusiv pe interes. Iar in acel moment celula de baza a societatii, familia, se va distruge. Din pacate, religia nu a tinut pasul cu evolutia lumii, si cu conceptele noi aparute. Religia care ar fi trebuit sa mentina legatura omului, este acum inapta sa ii dea un ajutor real omului. Iar omul a inceput sa cada in extrema materialista. Ba mai mult, multi dintre reprezentantii religiei care ar trebui sa fie exemple morale, se dovedesc de fapt a fi doar niste caractere palide, care se lupta sa isi mentina statutul. Mai poti sa ai incredere ? Este evident raspunsul.

Relatiile interumane nu pot exista exclusiv datorita interesului materialist. Iar interesul exclusiv de tip materialist produce ruperea legaturilor interumane, si aduce cu sine ruperea legaturilor sociale, si in final colapsul societatii. Omul nu poate supravietui singur, nici leii in savana nu supravietuiesc singuri ci se aduna in grupuri. Leul, cel mai puternic dintre carnivore se aduna in grupuri ca sa vaneze. De ce are el nevoie de acest lucru? Dar oare de ce este leul cel mai puternic ? Puterea lui sta tocmai in faptul ca structura grupului ii permite sa fie cel mai puternic. El, leul, individul este sortit pierzaniei. Nu il ajuta cu nimic faptul ca e puternic. (fac aici si o paralela cu moneda romaneasca )

Iar acum imi vine in minte un film care l-a vazut mai demult, “Equilibrium”, in care se prezenta o lume fara sentimente, care erau inhibate printr-o substanta.

Si totusi care ar fi solutia ? Solutia este simpla. Sa devenim constienti de noi insine, si sa ne gandim tot timpul ca nu conteaza sa ai cat mai multe lucruri pe lumea aceasta. Iar fericirea nu consta in A AVEA cat mai multe lucruri, ci FERICIREA consta in avea avea cat mai multe momente frumoase, in a fi capabil sa te bucuri de tot ceea ce te inconjoara.

Oricum, o lume fara spiritualitate se dovedeste imposibila de locuit si trait.